Cum se transmit bolile albinelor. Partea 1.

Agentii patogeni ai albinelor pot fi transmisi pe doua cai principale: verticala (de la matca la ou) si orizontala (de exemplu, din surse de hrana contaminate). În acest articol, discutăm despre transmiterea agenților patogeni prin mediu, adică pe calea orizontală. Mediul albinelor cuprinde atât aprovizionarea cu nectar si polen, cât și stupina în sine. Înțelegerea mecanismelor de răspândire a bolilor la albinele Apis mellifera, va ajuta cititorii să înțeleagă și să faciliteze combaterea lor, în colonii.

Fotografie 1. O cantitate insuficientă de hrana, înseamnă că mai multe insecte folosesc o singură floare. Fotografie Milan Motyka

Florile

Mulți agenți patogeni se transmit prin fluxul de nectar comun multor colonii de albine. Desigur, acest lucru este mult mai ușor într-o zonă aglomerată, bogata in plante melifere, dar chestiunea este mult mai complicată pentru că sunt în joc și schimbările climatice și schimbările asociate cu datele de înflorire a plantelor.

Datele colectate in Marea Britanie au arătat că 16% din cele 385 de specii de plante analizate au înflorit în medie cu 15 zile mai devreme în 1991-2000, comparativ cu datele înregistrate în 1954-1990. Această informație este confirmată și în alte tari din Europa.

Fotografie 2. Când scoateți stupii pentru cules, zona trebuie curatata. Fotografie Stupina Domański

Cel mai adesea, albinele aduc mulți acarieni Varroadestructor în stup, până la 300 de bucăți pe zi! O femelă de acarian, adultă poate aștepta, o albina, pe o floare timp de până la 3 zile, ceea ce facilitează foarte mult răspândirea parazitului. Prin urmare, în timpul sezonului, merită să monitorizați gradul de infestare a coloniilor și să reacționați înainte ca numărul acarienilor din familie să depășească pragul de 1000.

De asemenea, destul de des, lucratoarele aduc spori de nosemoză în stup. Acest lucru este valabil mai ales pentru specia Nosema ceranae, ai cărei spori au fost găsiți în polen și nectar adus în stup. Majoritatea virusurilor albinelor se transmit prin flori, deși traseul exact nu este încă cunoscut.

Larvele oleice (larve cu trei gheare) asteapta cu nerăbdare pe flori, atacă albinele și se hrănesc cu hemolimfa lor, iar după ce intră în stup, împreună cu un colector, se hrănesc cu ouă și provizii de hrană. Având aceste cunoștințe, merită să analizați baza melifera din jurul stupinei dvs. și să planificați plantarea de plante care vor umple golul de nutrienți, și potential, vor îmbogăți baza de nectar și polen deja existentă.

Apa

Fiecare apicultor știe cât de importantă este disponibilitatea apei pentru albine. Există multe posibilități de a o furniza (adăpătoare artificiale, rezervoare naturale de apă, apă furnizată direct familiilor), dar amintiți-vă întotdeauna, că trebuie să fie curată. Trebuie făcute eforturi pentru a preveni albinele să folosească bălți sau nămol, ceea ce nu este întotdeauna ușor. În acest scop, putem instala un adăpator în curtea albinelor, dar trebuie să vă amintiți să nu îl montati, direct în traiectoria de zbor al albinelor, pentru că atunci există șansa ca acestea să-l contamineze cu fecalele lor (foto 3).

Fotografie 3. Adapatoare cu albine. Fotografie Andrzej Bober

Apa murdară este foarte adesea sursa sporilor de Nosema (atât apis, cât și ceranae) și a chisturilor Malpighamoeba mellificae, care ajung acolo din defecarea albinelor (survolarea zonei). Odată cu apa, sporii intră în colonie, unde sunt apoi „distribuiți” altor albine. În mod similar, o serie de bacterii intră în stup, în special cele care provoacă o serie de boli in zona Europei (Loca europeana): Melissococcus plutonius, Streptococcus faecalis, Paenibacillus larvae, Bacterium euridice.

Fotografie 4. Mizerie în curtea albinelor. Fotografie Anna Gajda

Boala care se transmite cel mai usor in lipsa igienei in stupina este, desigur, loca americana, dar si nosemoza. Sporii larvelor de Paenibacillus sunt capabili să supraviețuiască în mediu (de exemplu, în sol), în miere, sirop, pâine de albine și echipamente timp de până la câteva zeci de ani. Nu sunt afectați nici de îngheț, nici de căldură.

Dezinfectarea, recent populară, cu alcool este, de asemenea, ineficientă. Ciupercile nu sunt atât de rezistente la dezinfecție, dar în mediul înconjurător, în produsele apicole sau în echipamentele nedezinfectate, rămân contagioase câțiva ani. Putregaiurile și sporii sunt transferați într-un cuib sănătos pe echipamente și unelte murdare. Pot fi târâți pe pantofii apicultorilor, pentru că se găsesc și în pământul din jurul stupilor. Prin urmare, ar trebui să evităm și plasarea ramelor sau a stupilor direct pe sol.

Fotografie 5. Iarbă înaltă în fața stupului. Fotografie Anna Gajda

Este la fel de periculos să lăsați stupii neprotejați după ce familiile au murit, deoarece aceștia pot conține mulți agenți patogeni, iar albinele care jefuiesc proviziile coloniei vor aduce agenti patogeni în stupul lor. Acest lucru se aplică atât micozelor (nozemoze, micoze pietrificate), cât și bolilor bacteriene. Am mentionat si iarba prea inalta in fata intrarilor in stup (foto 5). Ei bine, creează o rută convenabilă pentru furnici, care nu numai că jefuiesc un cuib și deranjează albinele, ci și transmit viruși albinelor.

Foto 6. Rame, cladite, prost depozitate atacate de fluturele de ceară. Foto Anna Gajda

Cercetările arată că apicultorii care mențin o igienă corespunzatoare în stupina lor au de obicei mai puține probleme cu bolile albinelor. Mai mult, o stupină curată ușurează munca și este cu siguranță mai plăcută ochiului.

Dr n. Vet. Anna Gajda
Laboratorul de boli ale insectelor utilitare,
IMW, Universitatea de Științe ale Vieții din Varșovia
Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea.

Lector. Veterinar. Ewa Mazur
Laboratorul de boli ale insectelor utilitare,
IMW, Universitatea de Științe ale Vieții din Varșovia

Abonament