după ing. Nicolae Foti, Constantin Antonescu, Eleodor Gh.Bistriceanu, Radu Vancea, prof. univ. dr. ing. Petre Iordache şi Veronica Mara Mîndru

Lucrări asupra familiilor de albine în luna MAI

ACŢIUNI PRIORITARE ÎN LUNA MAI:

• asigurarea spațiului pentru ouat în stupii familiilor de albine;
• întreţinerea coloniilor de albine puternice si mentinerea lor în stare activa, ajutorarea celor slabe și formarea familiilor ajutătoare;
• prevenirea și combaterea frigurilor roitului ;
• egalizarea și organizarea familiilor de albine înaintea culesurile de producție;
• pregătirea stupilor familiilor de albine pentru deplasarea în stupărit pastoral;
• înștiințarea consiliilor locale pe raza cărora sunt amplasate stupinele la stupărit pastoral;
• prevenirea intoxicării familiilor de albine;
• folosirea întregului potenţial al albinelor pentru secreţia de ceară, realizarea rezervei de faguri noi crescuți și reformarea ramelor cu faguri vechi;
• creşterea și schimbarea reginelor;
• efectuarea observațiilor fenologice și a cercetărilor referitoare la potențialul ofertelor melifere în vederea alegerii vetrelor de pastoral
• extracția și condiționarea mierii de la culesurile de producție.

Fig.1.1 Stupină deplasată în pastoral la salcâm

Luna mai, numită şi „florar”, este luna înfloririi salcâmului, primul cules serios de producţie. În sud, după înflorirea rapiţei, înfloreşte salcâmul, către sfârşitul primei decade a lunii (în jurul datei de 10 mai), iar în zonele colinare şi deluroase salcâmul înfloreşte cu întârziere faţă de zona sudică, pentru ca în zonele subcarpatice să înflorescă şi mai târziu. Aceste diferenţe de date de înflorire permit deplasarea stupilor familiilor de albine, pe rand, la culesul din zona sudică – salcâmul I - , apoi în zona colinară – salcâmul II – şi, în sfârşit, în zona subcarpatică – salcâmul III - .

1.1.1 Asigurarea spațiului pentru ouat în stupi familiilor de albine

În această perioadă, dimensiunile cuibului familiilor de albine trebuie să corespundă cu puterea lor și cu cantitatea de puiet. Când toate ramele într-un cuib, în afară de cele de la margine, vor fi ocupate în întregime de puiet, cuibul trebuie reorganizat. Dacă se întârzie cu această reorganizare apare pericolul ca familia să intre în frigurile roitului.

Estimarea necesitătii largirii cuibului

Introducerea de rame noi crescute

Fig. 1.2 Introducerea de rame pentru asigurarea spațiului pentru ouat

Această reorganizare se face în funcție de tipul de stup utilizat: vertical, orizontal sau multietajat, fiecare tip implicând proceduri specifice care nu fac obiectul acestui articol.

În principal, crearea spațiului pentru ouat se poate obține prin introducerea de rame goale cu faguri construiți, dar nu prea vechi (negre) realizând astfel „lărgirea cuibului - LC”, când acestea sunt introduse între ultima ramă cu puiet și ramele cu miere din marginea cuibului, sau „spargerea cuibului - SC”, când acestea sunt introduse în mijlocul cuibului, între ramele cu puiet.

In mod obisnuit, pentru extinderea cuibului, se vor introduce rame cu faguri construiți, în care s-au născut generații de puiet care ar fi de dorit să nu fie prea vechi (de culoare neagră) și dacă ramele introduse conțin câte o fâșie de miere căpăcită în partea de sus cu atât mai bine, acestea se descăpăcesc stimulănd astfel dezvoltarea.

De asemenea, în perioadele de cules de întreținere, în familiile foarte bune – care au populații numeroase de albine cu un tranzit mare la urdinișuri – se pot introduce și rame cu faguri artificiali care în aceste condiții vor fi luate rapid în creștere și însămânțate cu ouă.

1.1.2 Întreţinerea coloniilor de albine puternice în stare activa, ajutorarea celor slabe și formarea familiilor ajutătoare

La efectuarea reviziei de fond, referitor la starea familiilor de albine din stupină, apicultorii vor diagnostica trei cazuri în care se încadrează familiile de albine:familii cu dezvoltare normală; familii slabe şi familii orfane.

Familiilor de albine bine dezvoltate încă din luna aprilie li se vor crea in continuare condiţii de dezvoltare,şi bineînţeles, cu monitorizarea permanentă, de rigoare.

Familiile slabe, cu hrană insuficientă sau de calitate necorespunzătoare vor fi ajutate de urgenţă procedând la aşa-numitele hrăniri de necesitate, şi prin introducerea de puiet căpăcit cât mai aproape de eclozare, luat de la familiile puternice.

În scopul obținerii, în cadrul culesului de producție a unor cantități cât mai mari de miere, familiile de albine participante la culesuri trebuie să dispună de o populație cât mai mare.

Fig.1.3 Familie de bază cu familie ajutătoare deasupra

1.1.3 Prevenirea și combaterea frigurilor roitului

De la început trebuie să precizăm că înstinctul de roire naturală apare la albine ca o necesitate biologică, ca o supunere a lor la una din cele mai importante legi ale naturii: perpetuarea speciei.

Dar, roirea naturală prezintă și o serie de dezavantaje ca:

• scăderea productivității familiilor de albine de bază ca urmare a încetinirii până la stagnare a activității albinelor în perioada frigurilor roitului și a fărâmițării puterii familiilor respective ;
• roiurile naturale și în mod deosebit cele secundare și terțiare nu se pot dezvolta și nu pot intra în iarnă decât în urma unor repetate intervenții din partea apicultorilor;
• roiul secundar, de exemplu, nu va putea avea albine culegătoare crescute de el decât după aproximativ 40 de zile de la ieșirea din familia de bază, iar în intervalul de 21 de zile de la începutul ouatului reginei până la eclozarea primei generații de albine se micșorează simțitor puterea sa, cât și sursele de cules
• roirea naturală se produce la întâmplare așa încât familiile trebuie supravegheate o bună parte a sezonului activ, determinând o scădere a producției de miere și a productivității muncii apicultorilor.

Roi natural

Incercare de prindere roi natural

Fig.1.4 Roire naturală

Practica apicolă a dovedit că este mult mai ușor a se preîntâmpina apariția frigurilor roitului decât a se opri de la roirea naturală, o familie de albine intrată déjà în frigurile roitului.

Ca urmare se impune stăpânirea în amănunt a tehnicii preîntâmpinării apariției frigurilor roitului scop în care se folosesc următoarele procedee:

• menținerea echilibrului între albinele tinere și cele culegătoare din componența familiei de albine;
• întreținerea familiilor în stupi de mare capacitate;
• lărgirea cuiburilor la timpul potrivit;
• umbrirea stupilor în timpul căldurilor înăbușitoare;
• intensificarea aerisirii cuiburilor pe timpul verii;
• eliminarea familiilor de albine exagerat roitoare
• asigurarea unor culesuri de producție continue și aceasta, în primul rând, prin practicarea stupăritului pastoral.

1.1.4 Egalizarea și organizarea familiilor de albine înaintea culesurile de producție

Se știe că la ieșirea din iarnă nu toate familiile de albine se vor prezenta la fel din punct de vedere al dezvoltării așa că se impune ca până la declanșarea culesurilor de producție să se efectueze, pe cât posibil, egalizarea puterii lor prin ridicarea de rame cu puiet căpăcit de la cele puternice și introducerea acestor rame în cuibul celor mai slabe.

1.1.5 Pregătirea stupilor familiilor de albine pentru deplasarea în stupărit pastoral

În vederea obținerii unor producții mari de miere, este de cele mai multe ori necesar, ca stupinele să fie deplasate în zone cu oferte melifere dintr-un loc în altul în timpul sezonului apicol activ , pentru ca astfel să se beneficieze de culesuri melifere bogate și, în acest caz, spunem că efectuăm stupărit pastoral.

Pavilion apicol în pastoral

Stupi descărcați în pasoral

Fig.1.5 Pastoral apicol

Stupăritul pastoral presupune deplasarea repetată pe noi vetre, pregătirea acestora în vederea instalării stupilor pe ele, pregătirea stupilor în vederea transportului, deplasarea efectivă de la vechea vatră la noua vatră și instalarea stupinei pe aceasta din urmă.

Pentru transportul stupinelor în cazul stupăritului pastoral se pot folosi următoarele mijloace de transport:

• autocamioane fără sau cu remorci din care stupii se descarcă la ajungerea pe vatră;
• alte mijloace cum ar fi: vagoane de marfă, vapoare, bacuri și barje fluviale și, chiar, avioane și elicoptere;
• stupine pavilionare mobile care sunt constituite din remorci autotractate sau tractate, special amenajate în care stupii rămân tot timpul, respectiv pentru întreținerile curente, transport și în timpul valorificării culesurilor de producție sau de întreținere.

Pregătirea stupilor familiilor de albine în vederea deplasării în pastoral implică următoarele operațiuni:

• ramele stupului, diafragmele și alte părți mobile, dacă acestea există, trebuiesc fixate astfel încât să nu se poată mișca unele față de altele, față de pereții stupulu sau elemente ale mijlocului de transport;
• familiile de albine trebuie să beneficieze pe timpul transportului de o bună aerisire;
• corpurile superioare, magaziile de recoltă și sitele de ventilație trebuie să fie solid fixate de corpul de bază și de fundul stupului, astfel încât toate aceste componente să formeze un tot unitar solid;
• stupii vor fi transportați numai după ce mierea a fost extrasă din magaziile lor de recoltă;

Toate operațiunile enumerate mai sus se vor executa în timpul zilei, pe lumină.

Spre seara, când albinele se adună în interiorul stupului, se pulverizează apă pe sitele de ventilație și la urdinișuri, în scopul micșorării temperaturii din stup și, după ce nu mai vin deloc albine de pe câmp, urdinișurile se închid. În cazul în care albinele mai stau pe scândura de zbor, se va folosi fum sau apă pulverizată pentru a le forța să intre în stup.

Urdinișurile se obturează cu ușițe metalice sau din lemn fără orificii pentru a preîntâpina înghesuirea acestora la orificii și apariția pericolului de sufocare.

1.1.6 Înștiințarea consiliilor locale pe raza cărora sunt amplasate stupinele la stupărit pastoral

După recunoașterile în teren, analizarea situației ofertei melifere și stabilirea datei de înflorire în zona în care se dorește să se efectueze stupărit pastoral, se vor deplasa familiile de albine în zona vetrei de pastoral. Trebuie știut că apicultorul care gestionează stupina are obligația de a informa, în scris, Consiliul local pe raza căruia este situată vatra de stupină pastorală, în cel mult 24 de ore de la instalare pe vatră, asupra locului exact, perioadei de ședere, numărului de familiilor amplasate, cât și cu privire la datele de identificare unde poate fi anunțat în caz de nevoie și în cazul efectuării tratamentelor fitosanitare cu substanțe chimice.

Stupina deplasată în pastoral trebuie să fie compusă numai din familii de albine sănătoase și să fie însoțită de carnetul de stupină completat la zi și cu viza la zi a medicului veterinar care i-a controlat starea de sănătate înainte de plecare în pastoral.

1.1.7 Prevenirea intoxicării familiilor de albine

Intoxicațiile albinelor pot fi provocate de polen sau nectar toxic, miere de mană, stropiri cu substanțe chimice (insecticide, fungicide, erbicide, neonicotinoide etc.) și excese de medicamente. Intoxicațiile albinelor nu se tratează ci se previn.

Fig.5.6 Albine moarte prin intoxicare

Este de știut că cele mai grave intoxicații sunt determinate de pesticide ca urmare a efectuării unor tratamente fitosanitare la culturile din plante melifere sau alte culturi aflate în apropierea vetrelor de cules melifer.

Insecticidele, indiferent de natura lor, de ingestie, de contact sau de respirație, sunt nocive atunci când penetrează organismul albinei și provoacă un dezechilibru fiziologic la câteva procese biologice fundamentale. Deoarece, evoluția toxicozei este de obicei fulgeratoare, în cursul unei zile pot fi distruse mai multe stupine, iar această evoluție depinde de distanța și suprafața tratată, precum și de natura și remanența substanțelor aplicate.

1.1.8 Folosirea întregului potenţial al albinelor pentru secreţia de ceară, realizarea rezervei de faguri noi crescuți și reformarea ramelor cu faguri vechi

Ceara este un produs natural, secretat de glandele cerigene ale albinelor lucrătoare în vârstă de 13 – 18zile. În momentul secreției, ceara este lichidă și în contact cu aerul aceasta se solidifică sub formă de solzișori albi străvezii, foarte mici (1 g ceară = 1250 solzișori), care după un anumit timp se închid la culoare, devenind galbeni.

Topitor cu aburi

Topitor solar

Fig.1.7 Topitoare de ceară

Obținerea cerii de la albine în stupină se face prin:

• descăpăcirea ramelor cu miere cu ocazia extragerilor;
• curățarea micilor făgurași construiți între rame sau între partea superioară a ramelor și podișor;
• colectarea tocăturii de ceară rezultată pe fundul stupilor care apare din descăpăcirea fagurilor cu miere de către albine în sezonul rece;
• introducerea de rame clăditoare în stupi familiilor de albine;
• introducerea de rame cu faguri artificiali în stupii familiilor de albine
• topirea fagurilor vechi de culoare închisă, a celor cu diferite defecte, mucegăiți, a celor proveniți de la familiile bolnave.

Referitor la topirea fagurilor vechi apicultorii trebuie să țină cont de recomandarea de a înlocui anual cel puțin o treime din fagurii stupinei. Fagurii prea vechi pot constuitui depozite de spori, bacterii și microbi ai difertelor boli ai albinelor.

Căpăcelele de ceară provenite de la descăpăcire se vor topi cu predilecție cu topitorul solar și se va obține o ceară de calitate superioară, utilizabila mai ales în creșterea reginelor și în scopuri medicale.

Pentru celelalte categorii enumerate mai sus se pot folosi pentru topire topitorul cu aburi și/sau presa de ceară.

Conform STAS-ului 3064/1974, ceara din România se împarte în patru tipuri in functie de calitate:

• Ceara superioară care provine din topirea căpăcelelor rezultate la extracția mierii, din fagurii ramelor clăditoare sau din fagurii în care nu s-a crescut puiet. Culoarea acestui tip de ceara este albă uniformă în toată masa, cu gust și miros plăcut, caracteristic. Frământată între degete devine plastică, fără luciu pronunțat, puțin lucioasă, se lipește puțin de cuțit, nu se lipește de dinți și nu lasă urme pe degete, iar presată în foi subțiri este omogenă, transparentă, fără luciu. În secțiune are o structură cristalină cu granulație fină.
• Ceara de calitatea I provine din fagurii reformați și fagurii vechi, de culoare deschisă. Culoarea este gălbuie până la galben, uniformă în toată masa. Are miros caracteristic plăcut, iar gustul aproape lipsește. Consistența și structura sunt la fel ca în cazul cerii superioare.
• Ceara de calitatea a II – a provine din faguri vechi și reziduri de faguri prin presare la cald. Prezintă mai multe nuanțe de culoare: galbenă, brun deschis, cenușie, galbenă – portocalie cu reflexe roșiatice, până la brun închis. Este aproape fără gust și are un miros plăcut caracteristic. Consistența este asemănătoare cerii superioare, iar în secțiune prezintă o structură cristalină cu granulație mijlocie.
• Ceara de calitatea a III – a se obține din faguri vechi de culoare închisă, prin presare la cald sau prin dizolvare a acestora cu solvenți organici. Are o culoare galbenă – portocalie, cu reflexe roșiatice, până la brun închisă sau neagră, cu reflexe cenușii. La mijlocul blocului este mai deschisă la culoare. Consistența este similară cu a celorlalte calități, iar în secțiune are o structură cu granulație specifică, mare. Pentru buna desfășurare a activității în stupină, apicultorii au nevoie de un anumit număr de faguri, de bună calitate, din care o bună parte vor constitui rezerva de faguri a stupinei. Acești faguri vor avea celule de albine lucrătoare și fără urme de diaree.

Fagurii din rezerva stupinei se vor depozita în încăperi închise, în dulapuri destinate ramelor unde se vor asigura condiții de igenă prin dezinfecție, dezinsecție și deratizare periodică. Spațiile de depozitare vor fi curate, lipsite de mirosuri și umezeală, iar ramele vor avea spații între ele pentru circulația aerului.

Conservarea fagurilor se face cu diferite substanțe chimice în scopul prevenirii și combaterea găselniței de ceară.

1.1.9 Creşterea și schimbarea reginelor

Eficieța economică a unei stupine este determinată de potențialul genetic al albinelor (rasa), de mediu (climă, oferte melifere) și de preocuparea pentru perfecționarea tehnologiei de creștere și de ameliorare a albinelor.

Reginele de rezervă se pot procura de la: stupine de elită, stupine de multiplicare sau de la sectorul de multiplicare propriu al stupinei. Procurarea de la alte stupine neautorizate pentru producere și comercializare regine nu intră în discuție pentru că aceste regine nu prezintă garanția calității și purități rasei declarate.

Grupă de startere și finisoare

Nuclee de împerechere

1.8 Stupină de elită

Actualmente, stupine de elită, pe teritoriul României, deține numai Institutul de Cercetare – Dezvoltare pentru Apicultură (I.C-D.A.) care, pentru asigurarea unei presiuni de selecție în zonele de influență și pentru menținerea în stare curată a materialului biologic ce constituie patrimoniul genetic apicol, respectiv, cel din rasa de albină românescă Apis mellifera carpatica are organizate pepiniere la Bucuresti (Băneasa), Moara Vlăsiei-Ilfov, Poieni-Iași și Bididia-Tulcea unde se produc anual regine selecționate pentru a se livra, în teritoriu, apicultorilor și stupinelor de multiplicare autorizate.

În cazul alegerii primei opțiuni se vor stabili datele când se vor schimba reginele și se vor realiza noile familii de albine și, în funcție de acestea, se vor face comenzi la stupinele de elită sau, după caz, la cele de multiplicare în vederea obținerii lor.

Dacă se alege opțiunea realizării reginelor în stupină atunci trebuie aleasă o metodă de creștere a reginelor simplă și eficientă, prin care să se obțină regine de calitate care să corespundă cerințelor de rasă și de performanță.

Creșterea reginelor se poate face pe cale naturală sau artificială.

Creșterea reginelor pe cale naturală se realizează pe baza botcilor de roire, dar această cale prezintă o serie de dezavantaje ca numărul limitat de regine ce se pot produce, îmulțirea familiilor de albine cu instinct natural accentuat de roire și imposibilitatea planificării perioadei și datei de obținere a reginelor.

Pentru creșterea reginelor pe cale artificială se folosesc frecvent două metode: creșterea reginelor fără transvazarea larvelor și creșterea reginelor prin transvazarea larvelor și această creștere se bazează pe însușirea biologică a albinelor de a crește regine din larve mai tinere de de trei zile în cazul orfanizării familiilor sau al familiilor cu regine (neorfanizate), dacă în prealabil larvele au fost adoptate de familii.

• mutarea botcilor căpăcite în nuclee de împerechere 1 zi
• dezvoltarea botcilor căpăcite 2 zile
• eclozarea reginei 2 zile
• distrugerea botcilor neeclozate 1 zi
• maturizare regine eclozate 2 zile
• zboruri de împerechere ale reginelor 13 zile
• verificare începutului ouatului de către regine 5 zile
• verificare existența larve 1 zi
• valorificare regină, dacă există ouă și larve în nucleu 1 zi
• dacă nu sunt ouă regina se elimină ca necorespunzătoare 1 zi

TOTAL = 41 zile

Pe baza celor arătate mai sus apicultorii își pot întocmi un tabel cu etapele de creștere pe zile.

!ATENȚIE:

“O problemă de neglijat este consangvinizarea reginelor (regine împerecheate cu trântori frați) și aici semnalăm că acestea dau în descendența puiet puțin iar uneori din ouale depuse jumatate dispar dupa 6 ore”.

1.1.10 Efectuarea observațiilor fenologice și a cercetărilor referitoare la potențialul ofertelor melifere în vederea alegerii vetrelor de pastoral

Așa cum am arătat și anterior, putem eticheta această lună ca fiind luna salcâmului care ar trebui să asigure cel mai valoros cules de miere. Totuși, acest cules este destul de capricios depinzând de starea vremii înainte și în timpul înfloririi și chiar de condițiile pedoclimatice din toamna precedentă când se formează mugurii florali.

Localizările unor masive muntoase, păduri și plantații de salcâm pe teritoriul României sunt prezentate în Tabelul nr.1.1.

Tabelul 1.1.
Localizările unor masive muntoase, păduri şi plantaţii de salcâm pe teritoriul României.

În general, în condiţii optime, un cules de salcâm durează 8-12 zile şi, având în vedere varietatea reliefului şi condiţiile meteorologice, diferite zone cu salcâmi înfloresc la perioade diferite ceea ce dă posibilitatea exploatării eşalonate a acestuia de către apicultori existând două sau chiar trei culesuri de salcâm, bineînţeles în condiţii de stuparit pastoral. Astfel, de exemplu, apicultorii din Prahova practică primul cules la sud de Ploieşti de la 1-10 mai, al doilea cules lângă Valenii de Munte de la 15-25 mai şi al treilea cules la Măneciu Ungureni de la 1-15 iunie.

Cantitatea de nectar şi concentraţia de zahăr depinde de expunerea masivului faţă de soare, stadiul de înflorire, varietatea, vârsta şi densitatea arboretelor.

Productiile de miere obţinute la hectar sunt de:

1100-1700 kg la arborii răsleţi, 900-1500 kg la arbori în masiv şi 300-700 kg la plantaţiile tinere şi drajoni.

La un cules normal de salcâm se pot realiza producţii de miere extrasă de 10 -25 kg pe fiecare familie de albine dezvoltată normal.

Se poate considera că ponderea economico-apicolă a salcâmului este foarte mare (FM).( vezi: “Plante melifere de foarte mare și mare pondere economic-apicolă“, autori Petre IORDACHE, Ileana ROȘCA și Mihai CISMARU, Editura Lumea apicolă, București 2008)

Fot. katja, Pixabay

Referitor la ofertele melifere posibile în această lună s-au putut selecta circa 163 care sunt prezentate în Tabelul nr.1.3.

Tabelul nr.1.3 - Tabel cu flora meliferă care înflorește în luna mai

Observație ! Datele biologice utilizează următoarele coduri: A = arbore, a = arbust, e = erbacee, an = anuală, bn = bienală (bianuală), pr = perenă, ct = cultivată, sp = spontană, n = nectariferă, m = mană, c = clei (propolis);

Ponderea economic-apicolă utilizează urmatoarele prescurtări: FM = foarte mare, M = mare, mj = mijlocie, m = mică, fp = fără pondere.

1.1.11 Extracția și condiționarea mierii de la culesurile de producție

Extracția și procesarea mierii reprezintă operațiunile cele mai importante ale activității apicole ele reprezentând de fapt finalizarea tuturor operațiunilor anterioare și anume îndeplinirea scopului principal al acestei îndeletniciri – obținerea unui produs natural și valoros – mierea produsă de albine.

Extragerea și procesarea mierii trebuie astfel efectuate încât mierea să-și mențină și sa-si conserve propietățiile naturale, acest deziderat se obține prin utilizarea unor unelte, utilaje, materiale, încăperi și tehnologii performante și care să îndeplinească la maxim normele de igienă alimentară.

Fig.1.10. Aspecte din interiorul unor laboratoare de procesat miere

Principalele utilaje, aparate și unelte, folosite pentru operațiile de extracție și prelucrare a mierii sunt impartite pentru: descăpăcirea fagurilor în vederea extracției mierii, extragerea mierii, procesarea mierii, verificarea calitații mierii și dozarea-îmbutelierea și depozitarea mierii.

Un tip de extractor profesional este extractorul prezentat in figura 1.11 cu ajutorul căruia se poate extrage o cantitate de 2 pana la 6 tone miere pe zi cu eforturi minime. Acest utilaj performant are operațiunile automatizate astfel ca lucrează cu tranzlații minime ale ramelor cu miere realizand cicluri de extracție foarte scurte.

Fig.5.11 Extractorul profesional

Procesarea mierii reprezintă acele operațiuni care se fac după extragerea mierii pentru ca aceasta să-și păstreze calitățile naturale și inițiale până ajunge să fie consumată de beneficiar.

În principal operațiile de procesare sunt: strecurarea, filtrarea și pomparea; maturarea; cristalizarea controlata și lichefierea.

amănunte și anumite detalii referitor
la acest subcapitol se pot aprofunda în lucrarea -
“UNELTE, UTILAJE ȘI CONSTRUCȚII APICOLE“, - autor Petre IORDACHE,
- Editura GRAFICA,
- Brașov, 2005

Abonament